Ce este infracţiunea?

    

     Infracţiunea este o faptă social periculoasă, prevăzută de Codul penal, comisă cu vinovăţie, pentru care se aplică pedeapsa penală. Codul penal este unica lege care conţine faptele considerate infracţiuni. Dacă o persoană săvârşeşte o faptă care nu este prevăzută de Codul penal, această persoană nu poate fi trasă la răspundere penală. De obicei, Codul penal prevede fapta şi pedeapsa minimă şi maximă care poate fi aplicată pentru comiterea acesteia. De exemplu, pentru infracţiunea de omor Codul penal prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 8 la 15 ani.

Pentru ca o faptă să fie considerată infracțiune este necesar ca aceasta să fie comisă cu vinovăție. Vinovăția este atitudinea persoanei față de fapta pe care o comite și față de urmările pe care această faptă le poate produce.  Astfel, vinovăția unei persoane se poate exprima prin intenție și imprudență.

     Intenția este atunci când o persoană înțelege că fapta pe care urmează să o comită este periculoasă,  înțelege ce urmări poate avea ea și dorește ca aceste urmări să survină sau admite că ele se pot produce.  De exemplu, X vrea să fure caii vecinului său, X știe că această faptă este una ilegală și periculoasă, el știe că în cazul în care fură caii, vecinul său nu va mai avea cu ce lucra pământul sau căra nutrețul, și că îi va provoca acestuia un prejudiciu, dar el dorește să fure caii și să se îmbogățească de pe urma acestui furt. În această situație X a acționat cu intenție.

Imprudența este atunci când persoana înțelege că fapta pe care urmează să o comită este periculoasă,  a prevăzut urmările acesteia, dar speră în mod ușuratic că ele nu vor apărea sau nici nu le-a prevăzut, deși era obligată să le prevadă. De exemplu, Y mergea cu mașina în satul vecin să-și viziteze mama și a depășit viteza admisă, ca rezultat s-a produs un accident în urma căruia a fost rănită o persoană. Y a acționat din imprudență deoarece știa că depășirea vitezei este o faptă ilegală și că ea poate produce urmări grave, dar s-a bazat pe faptul că are o mașină bună și că conduce de vreo 15 ani, și s-a gândit că el nu poate produce niciun accident chiar dacă va depăși viteza.

Totuşi, există şi fapte care sunt foarte asemănătoare cu infracţiunile, dar nu prezintă un pericol social la fel de mare şi, din acest motiv, nu sunt prevăzute de Codul penal. De obicei,  aceste fapte sunt prevăzute de Codul contravenţional şi atrag răspunderea contravenţională. De exemplu, dacă o persoană a furat nuci din grădina vecinului, această faptă nu este infracţiune, ci contravenţie, în schimb dacă o persoană a furat televizorul din casa vecinului său, aceasta este o infracţiune şi el va fi tras la răspundere penală.

Prevenirea şi combaterea violenţei

     Violenţa este prezentă la şcoală, în familie, pe stradă. Ne lovim de ea în fiecare moment al zilei. Aceasta se poate împărţi în diferite categorii: verbală, fizică, emoţională etc. Dar cum o putem preveni şi combate?
      Copiii pot fi educaţi în familie să nu fie/ să fie violenţi. Din nefericire, ea apare şi în şcoli. Violenţa în şcoli nu este un fenomen social nou, astăzi fiind mai vizibil datorită mediei. În vechea Europă, în şcoli domnea brutalitatea, tolerată pentru disciplinarea elevilor. Însă, o dată cu evoluţia societăţii umane, în cursul istoriei, a apărut un nou tip de personalitate, caracterizat prin creşterea controlului afectelor şi descreşterea impulsivităţii – forme superioare de control de sine. În ziua de azi e important să avem o nouă imagine asupra copilăriei şi, bineînteles, asupra metodelor de educare a copiilor. Violenţa împotriva copilului nu mai este tolerată. Trebuie apărat interesul copilului pentru a-i asigura dezvoltarea în cele mai bune condiţii, iar răul tratament al copilului este interzis prin lege (ameninţarea, indiferenţa, neglijenţa, derâderea, umilirea, pedepse corporale etc.). Definirea violenţei şcolare este un proces continuu. Una dintre definiţiile mai cuprinzătoare este cea a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după care violenţa înseamnă „ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup, unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un deces sau daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privaţiuni.” Contextul de aplicare al definiţiei poate fi acela al şcolii, la nivelul relaţiilor educatori-elevi, elevi-elevi. Promovarea siguranţei în şcoală înseamnă, în primul rând, prevenirea violenţei şcolare. Violenţa poate lua diverse forme: pedeapsă fizică, restricţie fizică, constrângere solitară şi orice formă de izolare, obligaţie de a purta o vestimentaţie distinctivă, restricţii alimentare, restricţii sau refuzul de a avea contact cu membrii familiei sau cu prietenii, abuzul verbal, sarcasmul. De asemenea, putem cuprinde tot aici, comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, bruscare, împingere, lovire, rănire, comportament ce intră sub incidenţa legii (viol, furt, vandalism etc.), ofensă adusă cadrului didactic, comportament şcolar inadecvat. VIOLENŢA ESTE PREZENTĂ ÎN PESTE 75%  ŞCOLI DIN ROMÂNIA!!!!! 
Formele de manifestare ale violenţei în şcoală sunt: violenţa între elevi (are cea mai mare pondere în cazurile de violenţă şcolară), violenţa elevilor faţă de profesori, violenţa profesorilor faţă de elevi.  
     În cazul violenţei între elevi, constatăm că această manifestare este specifică îndeosebi vârstei adolescentine. Principalele cauze ale acestei forme de violenţă sunt reprezentate de mediul familial, unde pot avea loc astfel de incidente, societatea în ansamblu agresivă, strada şi grupurile stradale, mass-media. În cazul distribuţiei pe genuri, constatăm că băieţii sunt mai violenţi decât fetele, violenţele lor luând chiar forme mai grave decât cele ale fetelor, care prezintă forme mai tolerabile. Cauzele şi motivaţiile acestor manifestări comportamentale la această vârstă sunt afirmarea masculinităţii, pentru status într-un grup, pentru rivalitate la băieţi,iar concurenţa pentru note, apărarea unor relaţii de prietenie în cazul fetelor. Cel mai des, această formă de violenţă are loc în timpul recreaţiilor şi cel mai frecvent fiind întâlnite violenţa verbală şi jignirile pe baza situaţiei economice, religioase sau etnice. Violenţa elevilor faţă de profesori este, din păcate, o realitate în şcolile din România. Se manifestă astfel: comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor (absenteism, fugă, acte de indisciplină la ore, ignorarea cadrelor didactice, agresiune verbală şi nonverbală, refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare, atitudini ironice faţă de profesori), comportamente violente evidente (injurii, loviri, jigniri). Cele mai frecvente sunt absenteismul şi indisciplina. Un alt aspect important în analiza vieţii şcolare, cu implicaţii asupra elevului şi calităţii activităţii educaţionale, este violenţa profesorilor faţă de elevi. Cel mai adesea se manifestă prin atitudini ironice ale profesorilor faţă de elevi, evaluare neobietivă, agresiune nonverbală, ignorare, excludere de la ore, injurii, jigniri, lovire (în ordine descrescătoare a frecvenţei cazurilor). Prezenţa acestei forme de violenţă este mai redusă decât în celelalte cazuri. Nu de puţine ori au fost semnalate şi cazuri de violenţă ale părinţilor în spaţiul şcolii, aceştia având manifestări neadecvate faţă de profesori (ironii, discuţii aprinse, ţipete, agresivitate fizică) sau faţă de colegii propriilor copii. Violenţa există şi în jurul şcolii, caz în care elevi sau persoane din afara şcolii au rolul de dealeri, solicită taxe protecţie. Alte forme în acest caz sunt fumatul, agresiunile fizice şi chiar sexuale. Aşa cum rezultă din analizarea formelor de violenţă şcolară, cauzele care duc la astfel de manifestări sunt caracteristici individuale, determinanţi socio-familiali şi de mediu şcolar: violenţa în familie; condiţii economice; mediul instabil familial; lipsa stimei de sine; mass-media; sistemul legal permisiv (în unele ţări); alienarea (îndepărtarea faţă de societate); discriminări de orice natură. În altă ordine de idei, putem vorbi despre: factori individuali - hiperactivitate, atitudini antisociale, tutun, alcool, droguri, nivel redus de dezvoltare intelectuală, lipsa autocontrolului; factori de relaţionare: autoritate/indiferenţă în familie, anturaj (prieteni cu obiceiuri rele); factori comunitari (periferii); factori societali: social, cultural, dominaţia bărbaţilor, cultura redusă etc. Comportamentul inadecvat al cadrelor didactice rezultă din: provocări ale elevilor;  insuficienta dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice – deficienţe de comunicare cu elevii; lipsa competenţelor de management al clasei; insuficienta pregătire psiho-pedagogică; nivelul scăzut de motivaţie al cadrelor didactice pentru ceea ce fac; stres, oboseală; lipsa vocaţiei; lipsa continuităţii în activitatea unor cadre didactice la aceeaşi clasă (dificultăţi pentru elevi). Nu de puţine ori, poliţia este solicitată să intervină în cazuri de violenţă şcolară. Poliţia consideră cauze ale violenţei şcolare mediul familial, cel şcolar, televiziunea. Identificarea acestor cazuri de către poliţie se face pe baza reclamaţilor. Poliţia a fost solicitată să intervină în cazul violenţei şcolare între elevi, elevi şi persoane din afara şcolii, elevi şi profesori, vandalism. Din experienţa şcolii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă, desprindem faptul că strategiile antiviolenţă care implică elevii dau rezultate. Principalele măsuri de prevenţie sunt: regulamentul şcolar; rolul consilierilor şcolari în prevenirea violenţei este foarte important; informarea la ore de dirigenţie despre consecinţele violenţei; implicare elevilor în prevenirea violenţei propriu-zisă: acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenţei organizate în şcoli, organizarea de întâlniri cu autorităţi din poliţie, întâlniri cu părinţii (consilierea specializată a acestora), programe de formare a cadrelor didactice (managementul clasei de elevi), asistenţa familiilor cu probleme, elaborarea de materiale informative pe tema violenţei şi prevenirii acesteia, evaluări psihologice. Cele mai utilizate măsuri de intervenţie sunt sancţiunile şi asistenţa. Aceste cazuri, de obicei sunt sancţionate prin: observaţii individuale; mustrare în faţa clasei/consiliului profesoral; mustrare scrisă; eliminare de la cursuri pentru o perioada; exmatriculare; amenzi, activităţi extracurriculare. Asistenţa celor implicaţi în astfel de situaţii se face prin: discuţii cu persoana în cauză,  discuţii cu un consilier şcolar. Interacţiunea individ-mediu şcolar are o mare importanţă în demersul educativ, iar mediul şcolar trebuie să ofere toate condiţiile necesare bunei desfăşurări ale activităţii didactice, astfel încât ambianţa educaţională din cadrul şcolii să fie una propice dezvoltării elevilor.  Unul dintre factorii care poate afecta comunicarea şi relaţiile ce se stabilesc în acest mediu este violenţa şcolară. Dardel Jaouadi spune: lupta împotriva violenţei şcolare are ca rezultat ameliorarea relaţiilor şi a comunicării între persoanele implicate în activitatea educaţională. Acest lucru este esenţial pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale, care au ca scop formarea de personalităţi armonioase, active şi creatoare, în concordanţă cu cerinţele individuale şi sociale.  

Introducere

    

     În lumea aceasta mare, niciun om nu este la fel. Cu toţii avem ceva ce ne diferențiază pe toţi, însă totuși există ceva ce e comun tuturor. Psihologia se ocupă de aceste asemănări şi deosebiri, acest domeniu fiind extins şi în domeniul judiciar. Studiind comportamentul infractorilor, aceştia pot fi mult mai uşor de prins.

      Sunt nenumărate filme, respectiv seriale în care este aplicată această procedură- Criminal Minds, Profiler, CSI: Cyber  etc.

     Termenul, în limba engleză, este "psychological profiling"- adică crearea unui profil psihologic bazat pe acțiunile răufăcătorului.

     Acest profil psihologic este bazat pe modul lor de operare. Ei pot fi organizaţi şi dezorganizaţi, spontani sau calculaţi, haotici sau ordonaţi. Acțiunile lor îi caracterizează mai bine decât se crede. Sunt oglinda lor.

     Acest subiect- infractorii- îmi prezintă interes nu pentru lucrurile pe care le comit, ci pentru că au minţile distorsionate. Este fascinant (într-un mod mai ciudat) cum diferite evenimente pot duce la acţiuni oribile. Consider că o educaţie bună poate preveni aceste atrocităţi. Şi nu doar. Campanii publicitare, suport moral, răsplata faptelor bune. Trebuie să învăţăm să nu comitem rău- să nu le luăm drepturile.

     Cu toţii ne naștem egali. Primim dreptul la viaţă, la libertate, la libera exprimare. Nimeni nu merită să le fie luate aceste drepturi. Exemple pot fii mii, din nefericire. Să luăm exemplul actriței Sharon Tate. O femeie deosebit de frumoasă. O actriţă demnă de respect. Viaţa ei a fost luată de membrii familiei Manson. Sunt multe alte persoane ca ea, ale căror vieţi au fost luate în derâdere de oameni cu minţile bolnave. Motivele lor sunt variate: victimele lor fie le-au greşit personal, fie seamănă cu cineva care le-a cauzat o traumă majoră, fie din pură întâmplare sau chiar distracţie.

     Aceşti oameni ajung la o pedeapsă- cel puţin unii din ei. Petrec timp în închisori sau ajung executaţi. Dar oare execuţia e un fapt bun? "Ucidem oameni să arătăm populației că ucisul e greşit?". "Oare petrec timp destul acolo?". Acestea sunt întrebări pe care mi le-am pus deseori. Şi mereu ajung la conclutzia că ceva trebuie schimbat- violenţa trebuie prevenită.

     În concluzie, violenţa, infracțiunile își au originile în mintea noastră, în creierul nostru. Depind atât de factori genetici, cât şi de mediu. Nu putem face violenţa să dispară, deoarece e în materialul nostru genetic, probabil în epocile îndepărtate era folosită pentru apărare şi supravieţuire, dar o putem preveni şi ameliora.